Biserica parohială din lemn Sadu II, cu hramul Adornirea Maicii Domnului (biserica veche din lemn)
Este înscrisă pe Lista Monumentelor Istorice ca monument istoric de categoria B, cu codul SB-II-m-B-12530, la adresa com. SADU, jud. Sibiu, str. I. M. Klein nr. 21
Datare: necunoscută; în forma actuală şi pe alt amplasament, probabil sfârşitul secolului XVIII. Pe locul actual – lângă podul de peste râu, aproape în centrul comunei – a fost strămutată după anul 1990 de către preotul-paroh Gheorghe Boorel, pe locul rămas liber ridicându-se noua biserică.
Biserica, de mici dimensiuni, urmează planimetria consacrată pentru bisericile de lemn din Transilvania, cu navă dreptunghiulară, absidă poligonală (în planul longitudinal al navei) şi turn vestic decroşat, la care s-a adăugat ulterior un pridvor; faptul că a fost mutată se reflectă şi în modul atipic de orientare a spaţiilor ritualice, cu absida altarului la apus, iar naosul şi pronaosul, reunite sub nava centrală, alipite turnului clopotniţă la răsărit.
Pronaosul se delimitează de naos printr-o structură uşoară; în 1958 a fost construit aici (în pronaos) un cafas pentru cor şi/sau pentru tineret.
Este construită din bârne din lemn de brad, cu turn clopotinţă adosat, dezvoltat în elevaţie pe o structură de lemn, închisă cu materiale uşoare (scânduri de brad). Acoperişul navei este în două ape, în zona absidei căpriorii urmând planimetria poligonală a cosoroabelor. Acoperişul turnului este piramidal, cu baza evazată şi intradosul streaşinii („poalele”) foarte ample, oarecum neobişnuite pentru sistemele constructive din zonă.
La nivelul navei şi al absidei, acoperişul este prelungit în părţile laterale, ocrotind o prispă sprijinită pe stâlpi ornamentaţi.
Pridvorul este la rândul său susţinut de stâlpi decoraţi cu sculptură, dar detaliile de execuţie trădează o realizare contemporană, dovedind o evidentă stângăcie în integrarea pridvorului la ansamblul edificiului.
Învelitoarea este din ţiglă ceramică solzi pentru navă şi altar, respectiv din şiţă de brad pentru pridvor.
Excelent sunt lucrate grinzile de rezistenţă, care încheie partea superioară a pereţilor şi susţin şarpanta navei, în retragere şi cu capetele rotunjite.
Finisajele pereţilor sunt din tencuială cu mortar pe bază de var; detaliile tâmplăriei uşii de acces şi ale ferestrelor sunt cele originale.
Cea mai valoroasă piesă este tâmpla altarului, având icoane pictate în ulei pe suport de lemn, databile la sfârşitul secolului al XIX-lea, cu semnătura autorului: Ioan Boicean zugrav; celelalte patru icoane de pe iconostas sunt realizate de acelaşi pictor.
Edificiul nu este pictat în interior. De însemnătate la această biserică este bucăţica de lemn încastrată în prestol, ca un capac peste sfintele moaşte, pe care e crestată data târnosirii bisericii: 1830, de către episcopul Lemeny de la Blaj.
Unul dintre cele două clopote, cel mai mare, are gravat pe el textul: Acest clopot s-a mărit cu 24 funţi pe spesele lui Muntean Ion în timpul parohului I. Miculu de Klein, 1873. Al doilea a fost donat de sădenii veniţi din America.
Monumentul completează imaginea de ansamblu a pieţei centrale, recent renovate.
