REGULAMENT 

 

privind conservarea ecosistemului si reglementari privind circulația motocicletelor, ATV-urilor si masinilor off-road  pe raza UAT Sadu – judetul Sibiu. 

 

Introducere 1 

În anul 1993, ţara noastră a ratificat Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, şi Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993. Părţile recunosc, prin acest acord, că o condiţie importantă a integrării României în Comunitate este armonizarea legislaţiei prezente şi viitoare a României cu cea a Comunităţii. Capitalul natural din România Ca o consecinţă a poziţiei sale geografice, România este o ţară cu o diversitate biologică ridicată, exprimată atât la nivel de ecosisteme, cât şi la nivel de specii. Ecosistemele naturale şi seminaturale reprezintă aproximativ 47% din suprafaţa tării. Ca urmare a studiilor efectuate prin Programul CORINE Biotops au fost identificate 783 tipuri de habitate în 261 de zone de pe întreg teritoriul ţării: Principalele tipuri de habitate Numar % Habitate de coastă 13 5,0 Zone umede 89 34,1 Pajişti 196 75,1 Păduri 206 78,9 Mlaştini 54 20,7 Stâncării/nisipuri 90 34,5 Agricole 135 51,7 Nivelul ridicat al diversităţii habitatelor reflectă şi un nivel ridicat al diversităţii speciilor de floră şi faună. Astfel, au fost identificate: • 3700 specii de plante, din care până în prezent 23 sunt declarate monumente ale naturii, 74 sunt extincte, 39 periclitate, 171 vulnerabile şi 1253 rare. Speciile caracteristice păşunilor reprezintă aproximativ 37% din totalul celor existente în România. Există, de asemenea, un numar de 600 specii de alge şi peste 700 specii de plante marine şi costiere. Speciile endemice reprezintă 4%. Astfel, s-au identificat un număr de 57 de taxoni endemici (specii şi subspecii) şi 171 taxoni subendemici. • 33802 specii de animale, din care 33085 nevertebrate şi 717 vertebrate. Dintre vertebrate, au fost identificate 191 specii de peşti (9 specii periclitate), 20 specii de amfibieni (9 specii periclitate), 30 specii de reptile (6 specii periclitate), 364 specii de păsări (din care 312 specii migratoare) si 102 specii de mamifere. Societatea Ornitologică Română, cu sprijinul organizaţiei BirdLife International, a identificat, de asemenea, peste 44 de zone de importanţă avifaunistică, acoperind o suprafaţă de 6,557 km2 , adică 3% din suprafaţa totală a ţării, în conformitate cu prevederile Directivei 409/79/CEE privind conservarea păsărilor sălbatice. Până în prezent nu a fost stabilit un sistem de monitoring al diversităţii biologice, dar o parte din speciile sălbatice şi habitatele naturale fac obiectul unor programe şi proiecte de cercetare ale structurilor universitare, muzeelor, institutelor de cercetare, precum şi ale unor organizaţii neguvernamentale specializate. În România au fost desemnate un numar de 827 arii naturale protejate, în conformitate cu normele Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii (IUCN) si pe baza studiilor efectuate de institutele de cercetare si avizate de Academia Romana. Dintre acestea, atât ca suprafaţă (580.000 ha), cât şi ca nivel al diversităţii biologice, se distinge Delta Dunării, care are un statut triplu de Rezervaţie a Biosferei, Sit Ramsar (zonă umedă de importanţă internaţională) şi Sit al Patrimoniului Mondial Natural şi Cultural.   

Pe raza comunei Sadu se afla ariile protejate sit Natura 2000 si Frumoasa care fac parte din intreg arealul ariilor naturale protejate. In acest context precum si in viziunea de dezvoltare durabila a comunei cu accent pe conservarea biodiversitatii si a ecosistemului natural, se impune elaborarea si adoptarea unor masuri care sa reglementeze aceste principii. 

Calauziti de cele mai sanatoase principii care sa creeze cadrul unui respect al comunitatii precum,  

“bate la usa, ai grija de ai tai, casa noastra” consideram ca se impune elaborarea unor norme de reglemantare care sa creeze simbioza intre oameni. 

 

Cadrul juridic şi instituţional.  

Cadrul juridic şi instituţional din România pentru conservarea naturii Activitatea de protecţie a mediului in România are o istorie relativ îndelungată, dezvoltându-se în concordanţă cu preocupările specifice populaţiilor locale. Începând cu secolul XIV, în dreptul vechi românesc sunt cuprinse o serie de reguli şi instituţii privind ocrotirea unor componente ale mediului, în special pentru protejarea vânatului şi a altor resurse forestiere. Preocupările vizând direct ocrotirea naturii se manifestă în special începând cu secolul XX, în 1930 fiind adoptată prima Lege pentru protecţia monumentelor naturii. Având la bază acest act normativ s-a înfiinţat prima Comisiune pentru ocrotirea monumentelor naturii, aflată pe lângă Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, iar apoi alte institutii regionale de acest gen. Activitatea acestor structuri a avut, prin excelenţă, un caracter de cercetare ştiinţifică materializată prin publicarea a numeroase studii, note sau lucrări ce au stat la baza ocrotirii, prin lege, a valoroase obiective ca monumente ale naturii ( 36 de rezervaţii ale naturii cu o suprafaţă de aproximativ 15.000 ha. – printre care şi Parcul Naţional Retezat înfiinţat în 1935, 15 specii de plante şi 16 speci de animale). Tot în acest context au fost elaborate normele tehnice şi de aplicare a legii, cele privind marcajul traseelor turistice, respectarea toponimiilor autohtone, normele vizând ocrotirea păsărilor migratoare etc. 1.1 Cadrul legislativ în domeniul conservării naturii Legislaţia României are ca bază Constituţia, care este legea fundamentală, cu forţa juridică cea mai mare, constituind un izvor şi pentru dreptul mediului. Ca obligaţii corelative a drepturilor legate de protecţia mediului, Constituţia prevede obligaţia statului de a asigura exploatarea resurselor naturale în concordanţă cu interesul naţional, refacerea şi conservarea mediului încojurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic. Celelalte acte juridice ce reglementează diverse aspecte privind protecţia naturii sunt: 

  • Tratatele, Convenţiile şi Acordurile internaţionale – conform Constituţiei României, prin ratificare sau aderare acestea devin parte a dreptului intern (lege internă). În domeniul conservării naturii, sunt în vigoare următoarele tratate/convenţii/acorduri: ™ Tratatul privind Antarctica (Washington 1959), ratificat în 1971, constituie un instrument programatic care stabileşte mijloacele prin care părţile contractante pot acţiona împreună pentru folosirea Antarcticii excusiv în scopuri paşnice, incluzând şi măsurile de protecţie a florei şi faunei. Un principiu al tratatului îl constituie asigurarea libertăţii cercetării ştiinţifice în cadrul unei cooperări internaţionale, la care în afara părţilor pot lua parte şi organizaţii internaţionale. ™ Convenţia privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural, adoptată de Conferinţa generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură la 16 Noiembrie 1972, acceptată prin Decretul 187/1990, respectând suveranitatea statului pe teritoriul căruia se află patrimoniul natural şi/sau cultural, precum şi drepturile prevăzute în legislaţia naţională, statele părţi recunosc caracterul de universalitate al patrimoniului, pentru a cărui conservare trebuie să coopereze întreaga comunitate internaţională. Pe lista patrimoniului mondial, România este înscrisă cu aproximativ 75% din Delta Dunării (360 000 ha).  
  • Convenţia asupra zonelor umede de importanţă internaţională, în special ca habitat al păsărilor acvatice, încheiată la Ramsar, la 2 februarie 1971, ratificată prin Legea nr. 5/1991, are ca scop desemnarea de către părţile contractante a acestor zone de importanţă internaţională din punct de vedere ecologic, botanic, zoologic, limnologic sau hidrologic şi asigurarea unei stări de conservare corespunzătoare. Delta Dunării este declarată sit Ramsar.  
  • Convenţia privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979, la care România a aderat prin Legea nr. 13/1993 are ca scop asigurarea conservării speciilor de floră şi faună sălatice, precum şi a habitatelor lor naturale, ce necesită în acest sens cooperarea mai multor state.  
  •  Convenţia privind diversitatea biologică adoptată la Rio de Janeiro la 5 iunie 1994, ratificată prin Legea nr. 58/1994. Obiectivele definitorii ale convenţiei sunt conservarea diversităţii biologice şi utilizarea durabilă a componentelor sale împărţirea justă şi echitabilă a avantajelor ce decurg din exploatarea resurselor genetice, în special prin accesul la acestea şi transferul de tehnologie. Ca măsuri generale de conservare şi utilizare durabilă sunt prevăzute elaborarea de strategii, planuri sau programe naţionale sau adaptarea celor deja existente, alături de integrarea conservării şi utilizării durabile a diversităţii biologice în planurile, programele şi politicile sectoriale sau intersectoriale pertinente. 
  •   Convenţia privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de floră şi faună pe cale de disaliniţie, adoptată la Washington la 3 martie 1973, la care România a aderat prin Legea 69/1994 asigură protecţia speciilor periclitate prin reglementarea comerţului cu acestea.  
  •  Convenţia privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn la 23 iunie 1979, ratificată prin Legea 13/1998 este un instrument cu vocaţie universală, dezvoltat ca urmare a Recomndării 32 din Planul de acţiune elaborat de Conferinţa de la Stockholm şi constituie recunoaşterea faptului că managementul necesar conservării eficace a speciilor migratoare necesită atât cooperarea între state, cât şi acţiuni comune în interiorul limitelor de jurisdicţie naţională, unde aceste specii îşi fac sejurul în anumite perioade ale anului.  
  •  Convenţia privind combaterea deşertificării, adoptată la Rio de Janeiro, la 5 iunie 1994, ratificată prin Legea 111/1998.  

În domeniul conservării naturii, sunt în vigoare următoarele legi: 

  • Legile de ratificare sau aderare la convenţiile prezentate mai sus;  
  • Legea 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei “Delta Dunării” ce are ca scop înfiinţarea Administraţiei Rezervaţiei, ca instituţie publică cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. Conducerea este realizată de Consiliul Ştiinţific în subordinea căruia se află Colegiul executiv, ca organ de aplicare a hotărârilor Consiliului Ştiinţific. Din Consiliul Ştiinţific fac parte şi personalităţi din teritoriu, propuse de Consiliul Judeţean. Guvernatorul şi membrii Consiliului ştiinţific sunt numiţi de Guvern, la propunerea MAPPM, cu avizul prefectului şi al Academiei Române. În componenţa Administraţiei Rezervaţiei funcţionează şi Corpul de inspecţie şi pază ce realizează supravegherea întergului teritoriu al rezervaţiei şi sancţionează nerespectarea măsurilor de protecţie stabilite în statutul rezervaţiei , aprobat în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Cheltuielile sunt acoperite din subvenţii de la bugetul de stat, din donaţii şi din surse proprii. La propunerea Administraţiei rezervaţiei, MAPPM emite norme tehnice privind desfăşurarea activităţii economico-productive, de turism şi agrement, în vederea prevenirii perturbării echilibrului ecologic, garantând păstrarea obiceiurilor specifice locale. Persoanele fizice sau juridice ce deţin, cu titlu de proprietate, terenuri pe teritoriul rezervaţiei sunt obligate să le gospodărească prin mijloace ecologice admise, tradiţionale sau recomandate de autorităţile ştiinţifice. Valorificarea resurselor din zonele economice se face prin concesionarea terenurilor egenţilor economici autorizaţi sau populaţiei locale, care are drept de preemţiune. Se stabilesc, de asemenea, prin prezenta lege, acţiunile ce constituie contravenţii/infracţiuni şi sancţiunile ce se aplică în astfel de cazuri.  
  • Legea 137/1995 de protecţie a mediului ce are ca obiect reglementarea protecţiei mediului, obiectiv de interes public major, pe baza principiilor şi elementelor strategice ce conduc la dezvoltarea durabilă a societăţii. Printre aceste principii este stipulat în mod direct şi cel referitor la conservarea biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural. Ca modalităţi de implementare a principiilor şi elemntelor strategice sunt menţionate: ¾ obligativitatea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului în faza iniţială a proiectelor, programelor sau activităţilor, incluzându-le pe cele ce vizează modificarea cadrului natural al unei zone, urmată de avansarea soluţiilor tehnice de menţinere a zonelor de habitat natural, de conservare a funcţiilor ecosistemelor, defrişările de vegetaţie forestieră din afara fondului forestier, importul sau exportul plantelor şi animalelor din fauna şi flora sălbatică, etc. ¾ corelarea planificării de mediu cu cea de amenajare ateritoriului şi de urbanism; ¾ rezolvarea, pe nivele de competenţă, a problemelor de mediu; ¾ introducerea pârghiilor economice stimulative şi coercitive; ¾ promovarea cercetării fundamentale şi aplicative în domeniul protecţiei mediului; ¾ instruirea şi educarea populaţiei, precum şi participarea organizaţiilor neguvernamentale la elaborarea şi aplicarea deciziilor. Protecţia mediului constituie o obligaţie a administraţiei publice centrale şi locale, precum şi persoanelor fizice sau juridice, iar responsabilitatea privind protecţia naturii revine autorităţii centrale pentru protecţia mediului şi agenţiilor sale teritoriale. În baza acestei legi, autoritatea centrală pentru protecţia mediului, cu consultarea autorităţilor centrale de specialitate, elaborează reglementări tehnice privind măsurile de protecţie şi conservare a biodiversităţii, de utilizare durabilă a resurselor naturale. Deţinătorii cu orice titlu, care aplică măsurile de conservare ecologică stabilite de autoritatea centrală pentru protecţia mediului, sunt scutiţi de impozit; deţinătorii particulari vor fi compensaţi, în raport cu valoarea lucrărilor de refacere întreprinse. Protejarea unor specii sau a unor habitate şi instituirea de arii protejate, precum şi măsurile stabilite pentru protecţia mediului sunt prioritare cu alte interese. Pentru conservarea unor habitate naturale, a biodiversităţii care defineşte cadrul biogegrafic al ţării, precum şi a structurilor şi formaţiunilor naturale cu valoare ecologică, ştiinţifică şi peisagistică, se menţine şi se dezvoltă reţeaua naţională de arii protejate şi monumente ale naturii. Ariile protejate şi monumentele naturii se declară prin acte sau reglemntări cu caracter normativ, inclusiv prin amenajamente silvice; cele declarate până la intrarea în vigoare a acestei legi îşi păstrează această calitate. Autorităţile administraţiei publice locale, pe baza documentaţiei avizate de Academia Română, pot să pună sub ocrotire provizorie, în vederea declarării, arii protejate sau monumente ale naturii. Culegerea şi comercializarea plantelor, capturarea prin orice mijloace, deţinerea şi comercializarea animalelor declarate monumente ale naturii, precum şi dislocarea, deţinerea şi comercializarea unorpiese mineralogice, speologice şi paleontologice, provenite din locuri considerate monumente ale naturii, sunt interzise. Pe lângă aceste prevederi, sunt stipulate atribuţiile, răspunderile şi sancţiunile ce se aplică în caz de contravenţie sau infracţiune.  
  • Codul silvic (Legea 26/1996) are ca scop stabilirea modului de administrare a fondului forestier şi a vegetaţiei forestiere din afara acesteia. Fondul forestier naţional, proprietate publică sau privată, este considerat bun de interes naţional şi este supus regimului silvic de exploatare. Administrarea fondului forestier se realizează prin Regia Naţională a Pădurilor, ce are ca obligaţie ocrotirea, asigurarea integrităţii şi dezvoltarea fondului forestier naţional, prin implementarea măsurilor stipulate de prezenta lege. Conservarea biodiversităţii şi a peisajului forestier se asigură, în principal, prin constituirea de parcuri naţionale şi alte arii protejate în fondul forestier naţional şi în vegetaţia forestieră din afara acesteia. Constituirea acestora se face la propunerea forurilor ştiinţifice de specialitate şi se aprobă prin lege. Încălcarea prevederilor Codului silvic atrage, după caz, răspunderea disciplinară, civilă, contravenţională sau penală.  
  • Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului (Legea 103/1996) ce are ca scop conservarea diversităţii faunei sălbatice, menţinerea echilibrului ecologic al populaţiilor speciilor de interes vânătoresc, prin administrarea şi gestionarea fondului cinegetic. Prin această lege se stabilesc cotele de recoltă, reglementările tehnice privind organizarea şi practicarea vânătorii, precum şi speciile de faună sălbatică a căror vânătoare este interzisă Încălcarea prevederilor acestei legi atrage, după caz, răspunderea disciplinară, civilă, contravenţională sau penală.  

În domeniul conservării naturii, sunt în vigoare următoarele Hotărâri de Guvern: 

  • Hotărârea de Guvern 26/1991 privind aderarea României la Convenţia europeană privind protecţia animalelor în transportul internaţional;  
  • Hotărârea de Guvern 127/1994 privind sancţionarea unor contravenţii la Normele pentru protecţia mediului înconjurător; 
  • Hotărârea de Guvern 248/1994 pentru adoptarea unor măsuri în vederea aplicării Legii 82/1993;  
  • Hotărârea de Guvern 989/1998 privind plata contribuţiei României în vederea participării la Programul LIFE al Comunităţii Europene, în baza căreia a fost semnată Decizia 1/1998 de asociere intre Comunitatile Europene si statele lor membre, pe de o parte, si Romania, pe de alta parte, privind adoptarea conditiilor si modalitatilor de participare a Romaniei la instrumentul financiar al Comunitatii in domeniul mediului.  
  • Hotărârea de Guvern 104/1999 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, ca organ al administraţiei publice centrale de specialitate care are responsabilitatea elaborării, promovării şi aplicării strategiei Guvernului în domeniile gospodăririi apelor, pădurilor şi protecţiei mediului. 

 În domeniul protecţiei naturii, sunt în vigoare următoarele ordine:  

  • Ordinul 7/1990 al MAPPM privind constituirea unor parcurilor naţionale; 
  • Ordinul 125/1996 al MAPPM pentru aprobarea Procedurii de reglementare a activităţilor economice şi sociale cu impact asupra mediului înconjurător;  
  • Ordinul 278/1996 al MAPPM pentru aprobarea Regulamentului de atestare pentru elaborarea studiilor de impact asupra mediului şi a bilanţurilor de mediu; 
  • Ordinul 201/1997 al MAPPM pentru aprobarea procedurii de autorizare a activităţilor de recoltare, capturare şi achiziţie a plantelor şi animalelor din flora şi fauna sălbatică de pe teritoriul ţării, în scopul comercializării pe piaţa internă sau la export; 

 

Codul administrativ si Carta Europeana a autonomiei locale. 

  1. Legislaţia Uniunii Europene în domeniul conservării naturii.

 Legislaţia UE are la baza Tratatul Comunităţii Europene care stabileşte principiile generale privind politicile de mediu ce ajută la înţelegerea obiectivelor politicii şi legilor, precum şi la interpretarea şi aproximarea actelor legale individuale europene. Pe lângă acest tratat, există trei forme de mandatare ale legislaţiei Uniunii Europene: directivele, regulamentele şi deciziile. În domeniul protecţiei naturii, sunt în vigoare următoarele directive:  

  •  Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale şi a florei şi faunei sălbatice are ca scop asigurarea menţinerii sau restabilirii unei stări favorabile de conservare a diversităţii biologice europene, prin stabilirea măsurilor specifice atât habitatelor naturale, cât şi speciilor sălbatice de floră şi faună, ţinând cont de exigenţele economice, sociale şi culturale ale statelor membre. Pentru aceasta se va stabili o reţea ecologică europeană de zone speciale de conservare, numită Natura 2000, în care vor fi incluse situri ce adăpostesc tipuri de habitate naturale de interes comunitar sau în care sunt integrate specii sălbatice ce necesită măsuri care să le asigure o stare de conservare favorabilă. De asemenea, în această reţea vor fi incluse şi siturile desemnate în conformitate cu Directiva 79/406/CEE, pentru conservarea păsărilor sălbatice. Planurile de amenajare a teritoriului vor trebui să ia în considerare şi să integreze planurile de management adecvate acestor zone, asigurând în acest fel coerenţa reţelei Natura 2000, în mod special prin stabilirea culoarelor de migrare sau a celor ce permit schimburile genetice dintre populaţii. Directiva este elaborată pe baza principiului anexelor în care sunt specificate tipurile de habitate naturale şi speciile de floră şi faună de interes comunitar a căror conservare necesită desemnarea unor zone speciale în acest sens (anexele I şi II), criteriile pentru identificarea siturilor de interes comunitar ce vor fi desemnate ca zone speciale de conservare (anexa III), speciile de floră şi faună de interes comunitar ce necesită o protecţie strictă (anexa IV), precum şi cele a căror exploatare poate fi subiectul unor măsuri speciale de management (anexa V).  

Pentru implementarea prevederilor acestei directive, ţările membre au următoarele obligaţii:  

  • ¾ să evalueze starea diversităţii biologice şi să desemneze zonele ce urmează să fie supuse unoi tip special de management, pentru asigurarea unei stări favorabile de conservare;  
  • ¾ să existe o evaluare exactă a planurilor sau proiectelor ce pot avea un impact negativ asupra zonelor respective şi să se prevadă, în lipsa unor soluţii alternative viabile, măsurile compensatorii adecvate;  
  • ¾ stabilirea planurilor de management, inclusiv cele de monitorizare, desemnarea autorităţilor responsabile cu implementarea acestora, precum şi sancţiunile ce vor fi aplicate în cazul nerespectării prevederilor legale.  
  •  Directiva 79/409/CEE privind conservarea păsărilor sălbatice, precum şi Directiva 85/411/EEC ce amendează directiva 79/409/EEC privind conservarea păsărilor sălbatice, Directiva 91/244/EEC ce amendează directiva 79/409/EEC privind conservarea păsărilor sălbatice, Directiva 94/24/EEC ce amendează anexa II din directiva 79/409/EEC privind conservarea păsărilor sălbatice, Directiva 97/49/EC ce amendează directiva 79/409/EEC privind conservarea păsărilor sălbatice au ca scop menţinerea populaţiilor speciilor sălbatice de păsări ameninţate cu disaliniţia, vulnerabile la anumite modificări de habitat, rare sau care necesită o atenţie specială la un nivel care să corespundă în mod special exigenţelor ecologice, ştiinţifie şi culturale, ţinând cont în acelaşi timp şi de cerinţele economice şi recreaţionale. În acest sens sunt promovate măsurile speciale de conservare care includ prezervarea, menţinerea şi restabilirea habitatelor în care sunt integrate aceste specii, prin desemnarea zonelor de protecţie specială, integrate în structura reţelei ecologice Natura 2000. O atenţie deosebită se acordă în special speciilor de păsări migratoare şi zonelor umede care reprezintă tipuri de habitate cu o deosebită importanţă în conservarea acestora.  

Pentru implementarea prevederilor acestor directive, ţările membre au următoarele obligaţii: 

  • ¾ să încurajeze cercetările populaţiilor de păsări sălbatice şi să desemneze zonele ce urmează să fie supuse unoi tip special de management, pentru asigurarea unei stări favorabile de conservare a acestora;  
  •  stabilirea planurilor de management, inclusiv cele de monitorizare, desemnarea autorităţilor responsabile cu implementarea acestora, precum şi sancţiunile ce vor fi aplicate în cazul nerespectării prevederilor legale.  
  •  Directiva 83/129/EEC privind importul în Statele Membre a pieilor de pui de focă şi a produselor derivate din acestea şi Directiva 89/370/EEC ce amendează directiva 83/129/EEC privind importul în Statele Membre a pieilor de pui de focă şi a produselor derivate din acestea au ca scop interzicerea importurilor de produse fabricate din piei de pui de focă, cu excepţia celor rezultate prin vânarea în mod tradiţional de către populaţia de eschimoşi. 

 

 

Pentru implementarea prevederilor acestor directive, ţările membre au următoarele obligaţii: 

  •  ¾ stabilirea procedurilor de acordare a certificatelor şi a permiselor de import privind produsele din piei de focă, de inspecţie şi control;  
  •  stabilirea procedurilor de cordonare şi consultare între autorităţile responsabile (mediu, vamă, poliţie).  

În domeniul protecţiei naturii, sunt în vigoare următoarele regulamente:  

  •  Regulamentul 3943/90/EC privind protejarea zonei Antarcticii adoptă procedurile de de observare şi inspecţie necesare din cadrul convenţiei.  
  •  Regulamentul 348/81 privind regulile comune pentru importurile de balene sau alte produse ale cetaceelor stabileşte procedura de emitere a licenţelor de import a produselor derivate din balene sau alte cetacee, utilizate în scop comercial.  
  •  Regulamentul 3254/91 de interzicere a utilizării capcanelor de picior în Comunitate şi de introducere în comunitate a pieilor sau a altor bunuri manufacturate ale unor specii de animale sălbatice originare din ţări în care capturarea acestora se face prin utilizarea unor astfel de capcane sau a unor metode ce nu satisfac standardele internaţionale şi Regulamentul 35/97 ce detaliază prevederile legate de certificarea pieilor şi bunurilor acoperite prin regulamentul 3254/91 sunt destinate interzicerii comerţului (importul, exportul şi reexportul) cu piei sau alte bunuri (precizate în anexa II) provenite de la anumite animale (precizate în anexa I) ce au fost capturate prin folosirea capcanelor de picior sau a altor metode în dezacord cu standardele internaţionale şi limitării, în general, a importurilor de piei şi produse asociate rezultate de la animalele precizate în anexă.  
  •  Regulamentul 338/97 privind protecţia speciilor de floră şi faună prin reglementarea comerţului cu acestea, precum şi Regulamentul 938/97 ce amendează regulamentul 338/9797 privind protecţia speciilor de floră şi faună prin reglementarea comerţului cu acestea, Regulamentul 2307/97 ce amendează amendează regulamentul 338/97 privind protecţia speciilor de floră şi faună prin reglementarea comerţului cu acestea, Regulamentul 2214/98 ce amendează regulamentul 338/97 privind protecţia speciilor de floră şi faună prin reglementarea comerţului cu acestea, Regulamentul 939/97 ce detaliază regulile referitoare la implementarea regulamentului 338/9797 privind protecţia speciilor de floră şi faună prin reglementarea comerţului cu acestea, Regulamentul 767/98 ce amendează regulamentul939/97 ce detaliază regulile referitoare la implementarea regulamentului 338/9797 privind protecţia speciilor de floră şi faună prin reglementarea comerţului cu acestea, Regulamentul 1006/98 ce amendează regulamentul 939/97 ce detaliază regulile referitoare la implementarea regulamentului 338/9797 privind protecţia speciilor de floră şi faună prin reglementarea comerţului cu acestea, Regulamentul 2551/97 ce suspendă introducerea în Comunitate a specimenelor unor specii sălbatice de floră şi faună, Regulamentul 2437/98 ce suspendă introducerea în Comunitate a specimenelor unorspecii sălbatice de floră şi faună au ca scop protejarea speciilor sălbatice de floră şi faună afectate de comerţul necontrolat. Regulamentul este elaborat pe baza principiului anexelor în care sunt specificate speciile de floră şi faună ce trebuie conservate prin limitarea comerţului cu acestea. Considerente privind implementarea:  
  •  desemnarea autorităţilor competente – de management şi ştiinţifice, responsabile cu emiterea permiselor sau certificatelor necesare comercializării (import, export, reexport) speciilor sălbatice sau a specimenelor acestora. Trebuie acordată o responsabilitate sporită birourilor vamale de control, precum şi organelor de inspecţie ale poliţiei;  
  •  stabilirea şi/sau dezvoltarea procedurilor şi documentaţiei privind autorizările;  
  •  stabilirea şi/sau dezvoltarea procedurilor de monitorizare a comerţului cu aceste specii;  
  •  stabilirea sancţiunilor şi a procedurilor de aplicare ale acestora.  

În domeniul protecţiei naturii, sunt în vigoare următoarele decizii: 

  •  Decizia privind formularele pentru propunerile de situri ce vor fi incluse în reţeua ecologică Natura 2000  
  •  Decizia 82/72/EEC referitoare la încheierea Convenţiei privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale europene  
  •  Decizia 82/461/EEC referitoare la încheierea Convenţiei privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice  
  •  Decizia 1/98/EEC privind asocierea între Comunitatea Europeană statele ei membre, pe de o parte, şi România, pe de altă parte, în ceea ce priveşte participarea la Programul LIFE al Comunităţii Europene 

 

 

Comuna Sadu – Descriere generala

Comuna Sadu, este situată în sudul Transilvaniei, la 18 km sud de Sibiu, pe valea râului Sadu (Valea Sadului), pe care au fost construite primele hidrocentrale din ţară. Localitatea se află în zona de contact dintre Depresiunea Sibiului și Munţii Cibinului, chiar la gura văii râului Sadu, în județul Sibiu ce face parte din Regiunea Centru. Accesul în comuna Sadu se realizează dinspre orașul Cisnădie, pe drumul județean DJ106C (6 km), sau dinspre orașul Tălmaciu pe DJ105G (8 km). Suprafaţa comunei este de 74 km², ceea ce reprezintă 1,36 % din suprafaţa judeţului Sibiu. Altitudinea maximă este la vârful Prejba, 1744 metri; cea minimă lunca Prăhăriei, 450 metri. Comuna Sadu se învecinează la nord cu oraşul Cisnădie, la est cu oraşul Tălmaciu, la sud cu localitatea Tălmăcel, iar la vest cu comuna Râu Sadului.

Comuna Sadu, este amplasată într-o zonă cu specific de munte, terenul comunei prezentând o formă variată de forme de relief precum: munți, dealuri, văi. Solul şi subsolul teritoriului comunei Sadu are o structură diferită. Predominant este solul brun de pădure cu un conţinut mic de humus. Răspândirea solului sub formă de fîşii (zone) este caracteristică pentru arealul Sadului. În aval, înspre oraşul Tălmaciu, solul este nisipos pe o întindere destul de mare pe ambele maluri ale râului, în amonte se îngusteză începând dealurile și solul stâncos cu structură cristalină fiind cuprinse o parte din munţii Cindrel. Această zonă este compusă din sisturi cristaline de genul: cuarţite, micasisturi, paragnaise, şisturi cloritoase și sericitoase. Relieful comunei Sadu este aşezat în trepte care coboară de la VEST la EST şi cuprinde următoarele unităţi de relief: masive montane – aprox. 70 % din teritoriul comunei;  serie de arii depresionare, reprezentând aproximativ 10 % din suprafaţa comunei, care delimitează zona masivelor montane de cealaltă mare unitate de relief–podişul; y podiş–aprox. 20 % din suprafaţa comunei. Munţii comunei Sadu ocupă o suprafaţă de aproximativ 54 km² și reprezintă un sector din Munţii Cindrelului, situați în extremitatea sudică a Munţilor Cindrel. Altitudinea maximă de 1744 m este la vârful Prejba, munții fiind caracterizaţi prin masivitate și forme mai domoale, produse ale unor structuri geologice uniforme, constituite din şisturi cristaline ale pânzei getice, care se regăsesc şi în munţii învecinaţi, vădind unitatea structurală a întregii regiuni montane. Reţeaua hidrografică din Munţii Sadului este destul de bogată, fiind reprezentată prin râul Sadu și afluenţii lui. Pe râul Sadu s-au realizat baraje și acumulări de ape pe baza cărora funcţionează trei hidrocentrale, printre care şi prima hidrocentrală pusă în funcţiune în România–Sadu I (1896). Vegetaţia este cea obişnuită climatului muntos al României, urmăreşte treptele reliefului şi este dispusă zonal, în mai multe etaje. 17 De la 600 la 1000 m înălţime sunt răspândite pădurile de foioase, făgete alături de care apar scoruşul, mesteacănul, paltinul, frasinul, alunul, păducelul. Între 1000 şi 1400 m altitudine, păduri în amestec, păşuni și fâneţe alcătuite din graminee. Solurile sunt brune acide de pădure, brune podzolice şi podzoluri cu litosoluri, mai ales pe versanţii puternic înclinaţi.

Rețeaua hidrografică 2.2.4.1. Râurile Râul Sadu, străbate comuna de la un capăt la celălalt, vărsându-se în râul Cibin, are o lungime de 45 km, ocupând cu afluenţii săi o suprafaţă de 301 km2, având o diferenţă apreciabilă de nivel între izvoare, 1940 m altitudine şi vărsare, 362 m altitudine. Cei mai importanţi afluenţi ai săi pe raza comunei Sadu sunt o serie de pâraie, după cum urmează: Valea Plaiului, Valea Juvărțului, Valea Varului, Valea Priboiului, Valea Săliştei, Valea Cioarei, Valea Vâlcelei şi Valea Morii. Râul Sadu izvorăşte de sub vârful Stefleşti şi parcurge, printre Munţii Cindrel şi Munţii Lotrului, pe care îi separă, o vale deosebit de pitorească a cărei frumuseţe și utilitate a fost sporită prin amenajările hidrotehnice care valorifcă din punct de vedere energetic apele acestui râu, hidrocentrala Sadu I (1896), Sadu II (1905), Sadu V (1955). Comuna Sadu nu dispune de lacuri naturale; apele subterane (freatice) provin din precipitaţii şi se găsesc la adâncimi variabile, cuprinse între 4/5–8/12 m. Din ele sunt alimentate fântânile construite din loc în loc pe drumurile comunei (fântânile comunale), dar și cele particulare, întâlnite în gospodăriile locuitorilor (nu toate au apă potabilă, ci doar cele cu adâncimi de 5 până la 10, maxim 12 metri; cele cu adâncimi de până la 5 m sunt folosite pentru adăpatul vitelor)2 . 2 Lotreanu f. a., p. 13-14. 18 Lacuri artificiale: Lacul Negoveanu–situat pe cursul superior al Sadului, format înapoia unui baraj în formă de arc de cerc, cu o înălţime de 62 m, având un volum de 6,3 milioane m3 de apă și o suprafata de 44 ha, construit în anul 1956 pe cursul superior al raului Sadu. Lacul artificial se întinde pe o suprafață de 72 de hectare, iar apa sa este folosită de hidrocentrala Sadu V pentru producerea de energie electrică. Lacul Sadu II–situat pe cursul râului Sadu, se întinde pe o suprafață de 4 ha și are un volum de 700 mii m3 . Barajul lacului Sadu II are o înălțime de 30m.

 

INFRASTRUCTURA:

 

Drumurile forestiere;

In aprilie 2006, conform protocolului nr.673/2006 au fost trecute în proprietatea Comunei Sadu 8 drumuri forestiere, având o lungime totală de 28,6 km și suprafață de 16,60 ha.

Drumurile forestiere ale comunei Sadu:

  • Drum forestier Sadu– Priboi (Cosorâța) 2,8 ha 4,6 km nemodernizat
  • Drum forestier Juvârț 4,9 ha 8,1 km modernizat
  • Drum forestier Prejba 3,2 ha 5,4 km nemodernizat
  • Drum forestier Pr. Neamțului 1 ha 1,7 km nemodernizat
  • Drum forestier Măncuț 0,8 ha 1,4 km nemodernizat
  • Drum forestier Manc 2,7 ha 4,6 km nemodernizat
  • Drum forestier Pr. Cailor 1,2 ha 1,9 km nemodernizat
  • Drum forestier Clăbucet 0,9 km nemodernizat
  • TOTAL 16.60 ha 28,6 km.

Din cele 8 drumuri, doar drumul forestier Juvârț, a fost modernizat în anul 2015, prin proiectul „Modernizare drum forestier, Comuna Sadu, județul Sibiu”. 26 Investiția în valoare de 4.220.719 lei a fost susținută financiar din fonduri europene nerambursabile, prin intermediul programului Măsura: 125 “Îmbunătățirea și dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea și adaptarea agriculturii şi silviculturii”. S-a modernizat întregul tornson al drumului forestier „Juvărț”, contribuind la îmbunătățirea condițiilor de trafic rutier forestier, la asigurarea unei infrastructuri rutiere forestiere de bună calitate în cadrul comunei și accesibilizarea unei suprafețe de 2976,9 ha teren forestier. Celelalte drumuri forestiere sunt întreținute prin lucrări periodice de reparații, pentru asigurarea unor condiții optime de trafic. Totuși lucrări ample de modernizare ar fi necesare.

Drumuri agricole:

Zona agricolă a comunei este situată în partea de nord–vest, în aval de localitate și este adiacentă drumului județean DJ 105G Avrig-Tălmaciu-Sadu-Râu Sadului și parțial drumului județean DJ106C Sadu-Cisnădie. Suprafețele acgricole sunt accesibilizate de cele 11 drumuri agricole „de hotar”, care deservesc o suprafață de 190,24 ha. Drumurile agricole ale comunei sunt:

  • Drum Hotar Vechi 0,46 ha nemodernizat
  • Drum Hotar Tălmaciu 0,51 ha nemodernizat
  • Drum Hotar Tocile 7,22 ha nemodernizat
  • Drum Hotar Solomoane 0,60 ha nemodernizat
  • Drum Hotar Calea Țarinii 177,65 ha Modernizat în anul 2015
  • Drum Hotar Sărata 0,65 ha nemodernizat
  • Drum Hotar Deasupra Malului 0,53 ha nemodernizat
  • Drum Hotar Dumbrava 1,30 ha nemodernizat
  • Drum Hotar Drânguri 0,41 ha nemodernizat
  • Drum Hotar Pripon Valea Dâncată 0,68 ha nemodernizat
  • Drum Hotar Râpa 0,23 ha nemodernizat Aceste drumuri deservesc zone agricole importante al comunei.

Dintre acestea doar Drumul agricol „Calea Țarinii” a fost modernizat printr-o investiție, finalizată în anul 2015. Prin intermediul proiectului s-au executat lucrări de modernizare a drumului agricol Calea Țarinii pentru îmbunătățirea condițiilor de trafic și siguranța în exploatarea utilajelor agricole precum și pentru asigurarea unei infrastructuri de calitate în cadrul comunei în ceea ce privește accesul la terenurile agricole. Pentru o agricultură cât mai modernă se impune infrastructură adecvată.

 

Vechimea: atestare documentară sau arheologică Obârșia comunei Sadu se pierde în negura vremurilor, fiind socotită pe drept cuvânt una din cele mai vechi așezări rurale de pe pământul Transilvaniei. Una din cele mai vechi referiri la Sadu datează din anul 1210. Într-un document de atunci se face precizarea că în oastea comitelui Ioachim al Sibiului se aflau, alături de sași și secui, un număr important de români ca „păzitori ai cetăților de graniță”. Mulți dintre ei proveneau chiar din Sadu. Așezarea Sadu a ocrotit la sânul ei numai oameni liberi, păstrători dârji ai legii celei vechi, ai limbii, ai portului și ai obiceiurilor. Chiar atunci când, prin constrângere, regii unguri din familia Árpád, ca Géza al II-lea, Andrei al II-lea şi Béla al IV–lea, le-au impus să primească în preajma lor coloniști din Apus, ei nu s-au lăsat striviți de jugul iobăgiei. Sat de margine fiind, locuitorii Sadului mistuiți fiind de dorul de libertate, dispuneau în vremuri de restriște între altele, de o puternică armă de luptă: emigrarea. Treceau elemente de heraldică locală în cadrul unităților administrativ-teritoriale de pe raza județului Sibiu 13 adică la frații lor de la sudul Carpaților, bine știind că, până la urmă, prigoana va slăbi pentru-ca „golindu-se țara de oameni nu va mai avea cine plăti dările”. Sadu este un sat de margine românesc model, în care setea de adevăr şi dreptate au fost temeiuri puternice de viață. Evenimente istorice în viața satului Printre evenimentele istorice în care comuna a fost implicată se numără, în primul rând, vizita împăratului Iosif al II-lea (anul 1783) la insistențele doctorului Ioan Piuariu Molnar, eveniment în urma căruia, la 26 februarie 1787, prin Decretul imperial nr.179, care primește formă executorie și este aplicat abia în anul 1799, se șterge starea de iobăgie a comunei Sadu față de comuna Cisnădie, consemnându-se situația hotarului dintre cele două comune, în favoarea sașilor din Cisnădie. Tot atunci Iosif al II-lea a dat autorizație de funcționare manufacturii textile de la Sadu. „Sentința împăratului a mântuit una din cele mai vechi comune românești, ai cărei locuitori păziseră hotarele țării de șicanele nedrepte și nelegale ale sașilor” (Lucian Giura–Sadu – file de istorie, 2002, Ed. U.L.B. Sibiu, p.39). Sădenii au participat la evenimentele istorice de la 1848, fiind prezenți la Blaj. Marile momente istorice de la 1848-1849, Unirea Principatelor (1859) şi mai ales 1877- 1878, anii Războiului de Independenţă, au marcat acţiuni de solidaritate ale românilor sibieni. Între adunările şi întrunirile consacrate acestui ultim eveniment, încheiat cu manifestaţii, alături de cele din Sălişte, Tilişca, Miercurea, Boiţa şi altele, se numără şi cea din comuna Sadu. Apelurile lansate de Comitetul femeilor române din Sibiu pentru ajutorarea răniţilor, ca şi cele din ziarele şi revistele vremii, au găsit o largă audienţă atât la oraşe cât şi la sate, unde învăţătorii şi preoţii, notarii şi primarii le aduceau la cunoştinţă locuitorilor. Astfel, notarul comunal din Sadu, Constantin Popovici, după o intensă activitate în rândurile locuitorilor comunei, aduna 50 de florini, sumă destinată ajutorării răniţilor în Războiul pentru Independenţă. În anul 1861, înființarea ASTREI le-a deschis noi orizonturi de manifestare culturală. Solidaritatea fiilor naţiunii române se manifestă din nou cu tărie, cu prilejul Mişcării memorandiste (1892-1894).

 

Condiții climatice și protecția mediului

 

Arii naturale protejate: Situri Natura 2000,

  • Natura 2000 este o reţea europeană de situri naturale protejate, care a fost creată în anul 1992 din nevoia de a proteja natura şi are drept obiectiv prezervarea biodiversităţii biologice pe teritoriul statelor membre UE. Prin urmare, reţeaua este menită să asigure menţinerea sau readucerea într-o stare de conservare normală a habitatelor naturale şi a speciilor sălbatice de interes comunitar, în armonie cu activităţile umane. Declararea siturilor protejate Natura 2000 are la bază două directive ale Uniunii Europene, care reglementează modul de selectare, desemnare și protecţie a siturilor: Directiva Păsări (1979) pe baza căreia au fost declarate Ariile de Protecţie Specială Avifaunistică (SPA) și Directiva Habitate (1992), pe baza căreia au fost declarate Ariile Speciale de Conservare (SCI). Siturile au fost deliminate pe baza identificării ştiinţifice a habitatelor şi speciilor de pe teritoriul lor. La sfârşitul anului 2010 în Uniunea Europeană existau 26.106 situri Natura 2000, acoperind circa 20% din teritoriul total, pe o suprafaţă de 949.910 km2. Prin aderarea la Uniunea Europeană în 2007, România a adus o contribuţie importantă la reţeaua Natura 2000 datorită valorii ridicate a biodiversităţii de pe teritoriul său. În legislaţia românească directivele Habitate şi Păsări au fost adoptate prin OUG nr.57/20.06.2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice”, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.49/2011. De la intrarea în spaţiul comunitar european şi până în prezent, România a declarat 381 de situri Natura 2000, care ocupă în total 17,89% din suprafaţa ţării; între acestea 108 sunt SPA și 273 SCI, o mare parte dintre ele suprapunându-se peste ariile naturale protejate de interes naţional (parcuri naţionale și naturale, rezervaţii). În ţara noastră această reţea este în extindere, atât în ceea ce priveşte numărul siturilor, cât şi a limitelor unora dintre ele, aflate în curs de revizuire. Un sit este gestionat pe baza unui plan de management realizat de administraţia sitului, în cadrul unui proces de consultare publică și avizare ştiinţifică. Foarte important de semnalat este faptul că includerea unei zone în reţeaua Natura 2000 nu înseamnă că oamenii şi activităţile economice sunt excluse, ci doar că orice activitate economică desfăşurată pe teritoriul acestuia va trebui să ţină cont de obiectivele de conservare stabilite pentru speciile și habitatele pentru care situl a fost declarat. Activităţile care ajută la protejarea naturii şi a mediului sunt cele tradiţionale: 42 cultivarea și obţinerea produselor ecologice, fără ca această activitate să interfereze cu habitatele speciilor protejate, vânătoarea și pescuitul în anumite limite, ecoturismul (construcţiile trebuie să fie din materiale tradiţionale, conforme cu arhitectura zonei; nu sunt permise lucrări de construcţii şi de infrastructură care pot afecta habitatele și speciile protejate din sit, cu excepţia acelor lucrări care sunt necesare pentru siguranţa oamenilor sau sunt de importanţă naţională). Întroducerea unei zone în reţea nu afectează dreptul de proprietate asupra terenurilor, iar în cazul în care există activităţi care trebuie stopate, cei afectaţi vor primi plăţi compensatorii. Pentru Natura 2000 finanţarea a crescut substanţial de-a lungul anilor, prin Programul LIFE+, prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională, dar mai ales prin Fondul pentru Dezvoltare Rurală. Deoarece este important de ştiut dacă Natura 2000 reuşeşte să îşi atingă obiectivele, reţeaua este monitorizată de un barometru bianual, iar progresele fiecărui stat sunt evaluate de Comisia Europeană la fiecare şase ani.
  • Siturile Natura 2000 ROSCI0085 Frumoasa și Situl ROSPA0043 Frumoasa
  • Aria Naturală Protejată „Frumoasa” este inclusă în Reţeaua Ecologică Europeană Natura 2000. Este a treia ca mărime la nivel național reprezentând 13% din suprafața teritoriului administrativ al României și este compus din 11 tipuri de habitate şi 25 de specii de interes comunitar.6 Descriere generală sit Situl este compus din trei masive montane (Cindrel, Lotru şi Şureanu), despărţite între ele de râurile Sadu, Frumoasa şi Sebeş. La rândul lor acestea fac parte din grupa munţilor Parâng, munţi care oferă condiţii favorabile dezvoltării unui mare număr de specii de animale și plante. Zona, de importanţă europeană, are nevoie de măsuri speciale pentru protecţia biodiversităţii şi conservarea speciilor şi a tipurilor de habitate. Relieful glaciar este bine păstrat, Iezerul Mare, Iezerul Mic și Iezerul Şureanu fiind cele mai reprezentative circuri glaciare din zonă. Rezervaţia constituie una dintre cele mai importante regiuni pastorale din Carpaţii româneşti, această activitate tradiţională fiind practicată din cele mai vechi timpuri, fără a se aduce prejudicii semnificative patrimoniului natural. Clase de habitate Tufişuri, tufărişuri, pajişti naturale, stepe, păduri de foioase, păduri de conifere, păduri de amestec, habitate de păduri (păduri în tranziţie). Calitate și importanţă Au fost identificate 10 tipuri de habitate de interes comunitar, ce acoperă peste 80% din suprafaţa totală; cele mai importante sunt pădurile de molid perialpine, jnepenişurile și păşunile alpine și subalpine. O parte din păduri sunt virgine sau cvasivirgine, polarizând o mare diversitate biologică terestră, care constituie o avuţie naţională inestimabilă. Multe dintre pădurile existente, pure sau în amestec, au vârste medii de peste 120 şi chiar 160 de ani, fiind excelente habitate pentru populaţiile de urşi, lupi şi râşi. Vulnerabilităţi Exploatările forestiere care nu respectă întocmai normele silvice în vigoare, 44 păşunatul excesiv (mai ales în zona alpină, care duce la degradarea păşunilor alpine, la gonirea de către câini a populaţiilor de urşi, lupi şi râşi şi la epizotii transmise de animalele domestice), turismul necontrolat, păşunile incendiate în vederea creşterii suprafeţelor de păşune alpină, vânătoarea, braconajul, deteriorarea habitatelor şi liniştii naturale. Utilizarea terenurilor Modurile principale de utilizare a terenurilor în suprafețele de fond forestier și pajiști alpine sunt managementul silvic și respectiv gospodărirea pastorală.
  • Situl Oltul Mijlociu–Cibin–Hârtibaciu ROSCI0132
  • Descriere generală sit; teritoriul aferent Ariilor Protejate Hârtibaciu-Târnava Mare Olt este situat în centrul României, regiunea Centru de Dezvoltare, în sudul Transilvaniei, delimitat la nord de râul Târnava Mare (aprox. 35 km), iar în sud de râul Olt (aprox. 75 km). Aria naturală a fost declarată sit de importanță comunitară prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România)8 și se întinde pe o suprafață de 2.826 hectare (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, pajiști naturale, pășuni, păduri de foioase, păduri în amestec și păduri în tranziție)9 Clase de habitate Oltul Mijlociu–Cibin–Hârtibaciu reprezintă o arie naturală (încadrată în bioregiune alpină și continentală aflată la poalele Munților Făgăraș, pe valea Oltului) ce conservă habitate naturale de tip: păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum şi tufărișuri alpine și boreale; şi protejază o gamă faunistică variată. 7 Planul de Management al siturilor Frumoasa, p. 95 8 Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 și 98 bis din 7 februarie 2008, 9 Eunis.eea.europa.eu–Oltul Mijlociu–Cibin–Hârtibaciu (general information); accesat la 22 noiembrie 2013 45 Căi de acces: Drumul național DN1 pe ruta: Brașov–Codlea–Făgăraș–Viștea–Avrig.
  • Rezervații Naturale 2.7.2.1. Rezervaţia naturală Şuvara Saşilor
  • Şuvara Saşilor este o rezervaţie naturală de tipul arie protejată de interes naţional, corespunzătoare categoriei IV IUCN (adică rezervaţie naturală de tip botanic); a fost constituită/declarată astfel printr-un act normativ, respectiv o Hotărâre a Consiliului Judeţean Sibiu (12/28.09.1994). Deşi este administrată de Consiliul Local al oraşului Tălmaciu, am considerat utilă prezentarea ei şi în lucrarea de faţă, întrucât iubitorii de natură care doresc să o viziteze au, din Sadu, un acces extrem de facil către ea; în plus, rezervaţia este plasată geografic extrem de aproape de Sadu: 2,5-3,5 km est de comună, pe partea dreaptă a drumului judeţean DJ105G, spre Tălmaciu. În suprafaţă de 20 hectare, ea este localizată pe terasa râului Sadu, între localităţile Tălmaciu şi Sadu, la altitudinea de 430 metri. Accesul spre ea dinspre Tălmaciu este facilitat mai întâi prin DN1 Sibiu-Rm. Vâlcea până la Tălmaciu, apoi prin drumul judeţean 105G Tălmaciu-Sadu-Râu Sadului10. Rezervaţia este reprezentată printr-un moliniet (Peucedano rocheliani-Molinietum coerulea) în care vegetează mai multe specii floristice rare: mărarul porcului (Peucedanum rochelianum), narcisa (Narcissus stellaris), stânjeneii (Iris sibirica), gladiola (Gladiolus imbricatus), iarba neagră (Calluna vulgaris), brânduşa (Crocus banaticus), coacăzul de munte (Bruckenthalia spiculifolia), salcia târâtoare (Salix rosmarinifolia), genţiana (Gentiana pneumoanthe), limba şarpelui (Ophioglossum vulgatum), sau diferite tipuri de orhidee (Orchis transsilvanica, Orchis laxiflora, Orchis incarnata, Spiranthes spiralis, Cephalanthera rubra). Biocenoza este în fapt un moliniet relictar nemaiîntâlnit în Transilvania, care s-a dezvoltat pe un sol brun, acid, podzolit și gleizat, cu exces de apă primăvara. În consecinţă, majoritatea speciilor de plante sunt higrofile și mezohigrofile. În tufişurile de răchită (Salix cinerea), de mesteacăn (Betula pendula) și arin (Alnus glutinosa) din moliniet, îşi au adăpostul zeci de specii de păsări, unele mamifere (căpriorul, mistreţul) și sute de specii de 10 Halmaghi et alii 1999, p. 17. 46 nevertebrate11. Numele rezervaţiei vine de la specia de graminee Molinia coerulea, cunoscută şi sub denumirea de şuvar (i se spune Şuvara Saşilor deoarece terenul a aparţinut saşilor din Tălmaciu12). Din perspectiva conservării, se remarcă faptul că Rezervaţia s-a păstrat bine până în anul 1990. După acest an proprietarii au săpat pe alocuri canale pentru drenaj, ceea ce a făcut ca nivelul apei freatice să scadă, iar pajiştea să devină mai puţin higrofilă, cu aspect uşor arid. În acest context, multe specii iubitoare de umiditate şi-au restrâns aria de răspândire. Tot după anul 1990, o parte din teren a fost transformat în teren arabil, ceea ce a deteriorat puternic ecosistemul, atât din punct de vedere al biodiversităţii, cât și peisagistic1.

 

Strategia de dezvoltare locală face posibilă coordonarea activă a proceselor de dezvoltare care au loc în teritoriu, luarea în considerare a caracteristicilor locale, a schimbărilor din mediul exterior şi fac posibilă abordarea proactivă, realizată într-un mod inovativ, a proceselor de dezvoltare teritorială. Elaborarea strategiei de dezvoltare locală, reprezintă unul din paşii cei mai importanţi care susţin procesele de dezvoltare locală. În esenţă, acest tip de strategie clarifică pe termen mediu şi lung care sunt direcţiile și domeniile spre care se orientează efortul de dezvoltare al comunităţii. Strategia de dezvoltare locală este caracterizată de următoarele trăsături:  imagine asupra viitorului,  creativitate,  flexibilitate,  activitate, ycreată pentru acţiune,  orientare spre schimbare, orientare spre un câştig durabil. Astfel planificarea strategică poate fi definită drept un proces de management care va permite Unității Administrativ Teritoriale să se concentreze asupra alinierii eficiente a resurselor existente și potențiale cu obiectivele stabilite pe termen mediu și lung. Strategia de dezvoltare durabilă a comunei Sadu pentru perioada 2021–2030, reprezintă principalul document strategic care stă la baza dezvoltării comunei în perioada viitoare. Dezvoltarea locală se poate defini ca un proces în care demersurile administrației publice sunt unite cu acelea ale oamenilor, cu scopul de a îmbunătăți condițiile sociale, culturale și economice ale comunității. Dezvoltarea locală este deci cel mai strâns legată de conceptul de parteneriat care asigură accesul la toate resursele necesare, bazându-se atât pe participarea celor care reprezintă anumite interese, cât și pe disponibilitatea administrației publice de a forma parteneriate cu grupuri, organizații sau instituții.

 

  • Dezvoltarea durabilă si sustenabilă a comunei Sadu, are la baza conservarea ecosistemului, a biodiversității si protecția mediului.

Urmare a cadrului natural descris mai sus, comuna Sadu este un mozaic al valorilor ecosistemelor si un teritoriu rural natural, propice dezvoltării sectorului agroturistic, cicloturistic, monten-bike, drumeții. Odată cu creșterea potențialului de dezvoltare turistica, se are în vedere, în plan prioritar conservarea ecosistemului, a biodiversității, florei si faunei. Potecile pe dealuri si munți sunt cele mai atractive trasee de drumeții, trasee cicloturistice si nu în ultimul rând drumul tematic al transhumantei.

Datorită reliefului divers care a cusut dacă se poate spune așa, un ansamblul împăienjenit de trasee atractive pentru toate activitățile, în ultima perioadă, s-a intensificat practicarea sporturilor cu motoarele, motocicletele, atv-urile și autovehiculele offroad.

Această activitate a degenerat odată cu lipsa de intervenție a instituțiilor abilitate, cu atribuții legale, pe respectarea normelor si a cadrului legal cu precădere în domeniul protecției mediului, a conservării ecosistemului si de garantare a dreptului de proprietate.

În acest sens, urmare unei analize riguroase asupra efectelor rezultate, am analizat necesitatea și oportunitatea elaborării unor Norme de Reglementare în materie, care să restabilească un echilibru de care natura are mare nevoie și mai ales în dezvoltarea turismului de nișă.

 

 

   CAPITOLUL 1. PREVEDERI GENERALE ale REGULAMENTULUI. 

 

Art. 1. Circulația pe drumurile de interes local, de utilitate privată, deschise circulaţiei publice, așa cum sunt definite de O.G 43/1997 privind regimul drumurilor, precum și in fondul forestier şi pe poteci, pe terenurile private, rețeaua de ape de pe raza UAT Sadu a: motocicletelor , ATV-urilor si masinilor off-road  dupa caz, săniilor cu motoare, drepturile, obligațiile și răspunderile care revin persoanelor fizice și juridice, precum și atribuțiile unor autorități ale administrației publice locale, instituții, organizații și asociații sunt supuse dispozițiilor prevăzute în prezenta Hotărâre, numită în continuare „Regulament”. 

 

Art. 2. Dispozițiile prevăzute de prezentul Regulament au ca scop asigurarea desfășurării fluente si în siguranță a circulației pe drumurile de utilitate privată,  de interes local deschise circulatiei publice, pe poteci, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății cetățenilor şi turiștilor și în zona drumurilor de utilitate privată sau potecilor, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului din raza UAT Sadu. 

Art. 3. Prevederile prezentului Regulament se aplică tuturor participanților la trafic, precum și autorităților, instituțiilor, organizațiilor și asociaților care au atribuții în domeniul circulației și siguranței pe drumurile de utilitate privată sau potecile de pe raza UAT Sadu. 

Art. 4. Îndrumarea, supravegherea și controlul respectării prezentului Regulament se fac de către Administrația Publică Locală a UAT Sadu prin personal desemnat, care are obligația să ia măsurile legale în cazul în care constată încălcări ale acestora, si/sau in colaborare cu  reprezentantii altor institutii care au calitatea de agenti constatatori conform legii, . 

Art. 5.(1) Grupurile de turiști de aventură organizate (moto, ATV, masini off-road, etc.) pot parcurge traseele prevăzute în Anexa 1 doar însoțite de persoane înscrise în  „ Registrul îndrumătorilor de turism de aventură ” deschis de Asociația ProAdventure Transilvania, care trebuie sa cunoasca topografia imprejurimilor, sa aiba cunostinte despre flora si fauna zonei, de prim – ajutor in caz de accidentare si de mecanica . Modelul Registrului se regăsește în Anexa 2 la Regulament. 

    (2) Persoanele prevăzute la alin 1 sunt responsabile pentru respectarea regulilor prevăzute în prezentul Regulament de catre grupul pe care îl insoţeste , inclusiv de respectarea regimului legal de viteză . 

Art. 6. Înscrierea în „Registrul îndrumătorilor de turism de aventură” se va face pe baza unei documentații, care va cuprinde: Cerere, copie după CI, copie permis de conducere corespunzător categoriei pentru care face îndrumare. 

Art. 7. Persoanele înscrise în „Registrul îndrumătorilor de turism de aventură” vor purta aplicat, la loc vizibil, pe vehicul, elemente de identificare care vor conține: prenumele, inițiala numelui și numărul de ordine din Registru, conform modelului prevăzut în Anexa 3. 

 

ANEXA 1

 

CAPITOLUL 2. REGULI DE CIRCULAȚIE 

Art.8 (1) Pe suprafaţa ariilor naturale protejate este interzis accesul cu mijloace motorizate care utilizează carburanţi fosili în scopul practicării de sporturi , cu excepţia drumurilor permise accesului public. 

  (2) Este interzis accesul neautorizat cu motociclete, ATV-uri , masini off-road, sănii cu motor, autoturisme sau alte tipuri de autovehicule pe suprafţa ariilor naturale protejate, in afara drumurilor publice, a drumurilor forestiere pe care accesul nu este interzis prin semne sau bariere şi a terenurilor special amenajate în acest scop. 

Art. 9.(1) Accesul public în fondul forestier al comunei Sadu cu autovehicule, motociclete, ATV-uri, masini off-road în afara traseelor desemnate conform Anexei nr. 1 la prezenta  este interzis, cu exceptia activitatilor sportive, de recreere si turism, care  pot fi practicate  numai cu respectarea legii si a   prezentului Regulament. 

 

(2) Condiţiile de acces se afişează pe indicatoare specifice la intrarea în fondul forestier. 

 

(3) Accesul public în fondul forestier naţional cu autovehicule, motociclete, ATV-uri sau off-road  este interzis, cu excepţia activităţilor sportive, de recreere şi de turism, care se pot practica numai cu acordul  sefului ocolului silvic, in cazul administrarii. 

 

Art.10. Drumurile forestiere sunt căi de transport tehnologic, de utilitate privată ,utilizate pentru: gospodărirea pădurilor, desfăşurarea activităţilor de vânătoare şi pescuit sportiv, intervenţii în caz de avarii, calamităţi sau dezastre, fiind închise circulaţiei publice, cu excepţia activităţilor sportive, de receere şi turism care se pot practica numai cu acordul proprietarului, iar în cazul pădurilor properietate publică a statului, cu acordul administratorilor acestora. 

 

Art.11.Potrivit art. 23 alin.1 lit.i) din Legea nr.407/2006 privind vânătoarea şi fondul cinegetic,în scopul gestionării durabile a faunei cinegetice, se interzice circulaţia în scop de agrement cu mijloace auto in afara căilor de circulaţie publice din fondurile cinegetice, fara acordul gestionarului. 

 

Art.12 În exercitarea atribuţiilor de serviciu privind paza fondului forestier, precum şi constatarea contravenţiilor, a faptelor ce constituie infracţiuni silvice, personalul silvic este învestit cu exerciţiul autorităţii publice, în limitele competenţelor stabilite de lege.Unităţile de poliţie şi jandarmerie, potrivit atribuţiilor ce le revin conform legii, asigură sprijin de specialitate în organizarea pazei pădurilor. 

 

Art. 13. Conducătorii de ATV , motociclete si masini off-road trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluenţa şi siguranţa circulaţiei, să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor şi să nu aducă prejudicii proprietăţii publice ori private. 

Art. 14. Deplasarea pe raza UAT Sadu cu  ATV -uri, motociclete si masini off-road se face doar pe drumurile private , pe drumurile de interes local, deschise circulatiei publice și pe potecile prezentate în Anexa 1 la prezentul Regulament. Orice abatere de la traseele cuprinse în Regulament este interzisă. 

Art. 15. Deteriorarea traseelor, drumurilor și potecilor este interzisă. În scopul prevenirii degradării solului, se vor evita perioadele cu precipitații. 

Art. 16. La întâlnirea cu alți participanți la trafic (bicicliști, turiști ce se deplasează pedestru și alții asemenea) conducătorii de vehicule sunt obligaţi să reducă viteza și zgomotul. De asemenea se vor evita manevrele care să conducă la panicarea celorlalți participanți la trafic. Aceste prevederi sunt aplicabile și în cazul întâlnirii cu autovehicule și atelaje. 

Art.17.Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză şi să o adapteze în funcţie de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă.  

 Art.18. Participantii la trafic sunt obligati ca, la cererea politistului rutier, sa inmaneze acestuia documentul de identitate sau, dupa caz, permisul de conducere, documentul de inmatriculare ori de inregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum si alte documente prevazute de lege.  In exercitarea atributiilor care ii revin, politistul rutier are dreptul sa verifice vehiculul, precum si identitatea conducatorului sau a pasagerilor aflati in interiorul acestuia atunci cand exista indicii despre savarsirea unei fapte de natura contraventionala sau penala. 

Art.19.Pe timpul deplasarii , conducatorii motocicletelor, masinilor off-road si persoanele transportate pe acestea au obligatia sa poarte casca de protectie omologata. 

Art.20.Utilizatorilor drumurilor le sunt interzise: 

a). Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare, cu intenţie, a indicatoarelor, semafoarelor, amenajărilor rutiere, a dispozitivelor de blocare a roţilor ori crearea de obstacole pe carosabil ;
b).Competiţiile sportive, fără autorizarea prealabilă a administratorului drumului şi a Poliţiei rutiere. Organizatorii poartă răspunderea şi iau  toate măsurile pentru siguranţa traficului rutier şi redarea ulterioară a drumului pentru circulaţia publică, în condiţiile existente anterior organizării competiţiei  

 

c). Intrarea pe drum a vehiculelor cu noroi pe roţi sau pe şenile, precum şi pierderea, prin scurgere din vehicule, în timpul transportului  de materiale de construcţie sau de alte materii ; 

d). Curăţarea sau spălarea vehiculelor de pământ, de materiale sau de alte substanţe se va realiza înainte de a pătrunde în drum şi numai pe suprafeţe special amenajate prin grija administratorului drumului; 

e). Scurgerea lubrifianţilor, a unor produse inflamabile, toxice sau de altă natură ; 

f). Ocuparea, prin depozitare, a părţii carosabile, a staţiilor mijloacelor de transport în comun, a şanţurilor, trotuarelor, pistelor şi zonelor de siguranţă a drumului, precum şi afectarea stării de curăţenie a acestora ; 

g). Circulaţia autovehiculelor pe acostamente, pe şanţuri, pe trotuare, pe spaţii de siguranţă ale drumurilor ori pe banda mediană a autostrăzilor ; 

h). Circulaţia pe drumurile publice, modernizate, a vehiculelor cu pneuri cu cuie, cu şenile, fără bandaje de protecţie, precum şi transportul prin târâre a unor obiecte sau materiale. Prin excepţie este admisă circulaţia vehiculelor aparţinând Ministerului Apărării Naţionale sau Ministerului de Interne, în cazul în care nu există posibilitatea evitării drumurilor publice modernizate ; 

 

i). Circulaţia, oprirea, staţionarea sau parcarea pe trotuare, alei sau zone verzi pe teritoriul comunei.  

 

CAPITOLUL 3. SANCȚIUNI 

 Art. 21. Incalcarea prevederilor art. 9, alin.1, constituie contravenție și se sanctioneaza cu amendă de la  500  la 1000 lei  . 

 Art. 22 . Incalcarea prevederilor art. 14 constituie contravenție și se sanctioneaza cu amendă  de la 500  la 1000 lei . 

    Art. 23. Incalcarea prevederilor art. 16 constituie contravenție și se sanctioneaza cu amendă de la 400 lei la  800. 

  Art. 24. Dacă faptele prevăzute la art. 21,  22 si 23 au fost săvârșite de persoana prevăzută la art. 5, amenda se aplica pentru fiecare participant . 

  Art.25. Încalcarea prevederilor legale privind accesul în ariile naturale protejate se pedepsesc conform OUG nr.57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale , a florei şi faunei sălbatice si OUG. nr.195/2005 privind protecía mediului, cu modificarile si completarile ulterioare. 

 

CAPITOLUL 4.  PROCEDURA DE CONSTATARE A CONTRAVENTIILOR 

 

 Art.26. Contraventia se constata printr-un proces-verbal incheiat de persoanele anume prevazute in actul normativ care stabileste si sanctioneaza contraventia, denumite in mod generic agenti constatatori. 

 

Art.27. Procesul-verbal de constatare a contraventiei va cuprinde in mod obligatoriu: data si locul unde este incheiat; numele, prenumele, calitatea si institutia din care face parte agentul constatator; numele, prenumele, domiciliul si codul numeric personal ale contravenientului, descrierea faptei contraventionale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost savarsita, precum si aratarea imprejurarilor care pot servi la aprecierea gravitatii faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sanctioneaza contraventia; indicarea societatii de asigurari, in situatia in care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulatie; posibilitatea achitarii, in termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicarii procesului-verbal, a jumatate din minimul amenzii prevazute de actul normativ; termenul de exercitare a caii de atac si instanta la care se depune plangerea.” 

Art.28. In cazul contravenientilor cetateni straini, persoane fara cetatenie sau cetateni romani cu domiciliul in strainatate, in procesul-verbal vor fi cuprinse si urmatoarele date: seria si numarul pasaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat, data eliberarii acestuia si statul emitent. 

Art.29.In cazul in care contravenientul este minor procesul-verbal va cuprinde si numele, 

prenumele si domiciliul parintilor sau ale altor reprezentanti ori ocrotitori legali ai acestuia. 

 

  Art.30. In situatia in care contravenientul este persoana juridica in procesul-verbal se vor face mentiuni cu privire la denumirea, sediul, numarul de inmatriculare in registrul comertului si codul fiscal ale acesteia, precum si datele de identificare a persoanei care o reprezinta. 

 

 Art.31. In momentul incheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sa aduca la 

cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare. Obiectiunile sunt consemnate distinct in procesul-verbal la rubrica „Alte 

mentiuni”, sub sanctiunea nulitatii procesului-verbal. 

 

Art.32. Lipsa uneia dintre mentiunile privind numele si prenumele agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, codul numeric personal pentru persoanele care au atribuit un asemenea cod, iar, in cazul persoanei juridice, lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata si din oficiu.” 

Art.33. Contravenientul este obligat sa prezinte agentului constatator, la cerere, actul de identitate ori documentele in baza carora se fac mentiunile prevazute de lege. In caz de refuz, pentru legitimarea contravenientului, agentul constatator poate apela la politisti, jandarmi sau politisti locali.” 

Art.34 Procesul-verbal se va inmana sau, dupa caz, se va comunica, in copie, contravenientului si, daca este cazul, partii vatamate si proprietarului bunurilor confiscate. 

Art.35.Comunicarea se face de catre organul care a aplicat sanctiunea, in termen de cel mult doua luni de la data aplicarii acesteia.” 

Art.36. Procesul-verbal de constatare a contraventiei este titlu de creanta si instiintare de plata.” 

Art.37.Daca agentul constatator aplica si sanctiunea, iar contravenientul este prezent la incheierea procesului-verbal, copia de pe acesta se inmaneaza contravenientului, facandu-se mentiune in acest sens in procesul-verbal. Contravenientul va semna de primire. 

Art.38. In cazul in care contravenientul nu este prezent sau, desi prezent, refuza sa semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia se face de catre agentul constatator, in termen de cel mult doua luni de la data incheierii.” 

 Art.39.  Comunicarea procesului-verbal se face prin posta, cu aviz de primire, sau prin afisare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operatiunea de afisare se consemneaza intr-un proces-verbal, semnat de cel putin un martor.” 

  Art. 40 Contravenientul poate achita, in termen de cel mult 15 zile de la data inmanarii sau comunicarii procesului-verbal, jumatate din minimul amenzii prevazute de actul normativ, agentul constatator facand mentiune despre aceasta posibilitate in procesul-verbal.” 

  Art.41. Impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se poate face plangere in termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicarii acestuia 

Art.42. Plangerea se depune la judecatoria in a carei circumscriptie a fost savarsita contraventia. 

  Art.43.Controlul aplicarii si executarii sanctiunilor contraventionale principale si complementare este de competenta exclusiva a instantei . 

 

 

CAPITOLUL 5. DISPOZIȚII FINALE

Art.44. (1) Pentru utilizarea traseelor de turism de aventură prevăzute în Anexa 1 la prezenta, participantii vor achita o taxă în cuantum de:

  • 50 lei/zi ,
  • 500 lei/luna ,
  • 3.500 lei/an.

(2) Taxa se achita online prin intermediul platformei ePrimaria sau la Primaria comunei Sadu, compartimentul taxe și impozite

(3) Taxa trebuie sa acopere toate masurile de mentenanta ale terenului afectat de eroziunea prin activitatea Enduro.

(4)Taxele trebuie sa permita angajarea unor rangeri in baza legii care sa supravegheze respectarea hotaririlor locale cu privire la respectarea conduitei si a zonelor agreate pentru desfasurarea activitatilor tip Enduroompartimentul impozite si taxe .

Art. 45. Participanții la trafic au obligația respectării deciziilor persoanelor desemnate pentru aplicarea prezentului Regulament. Calitatea de agenții constatatori se conferă prin Dispozitie de către conducătorul Autorității Publice Locale. Aplicarea sancțiunilor se face de către agenții constatatori desemnați sau de catre reprezentantii altor institutii care au calitatea de agenti constatatori conform legii.

Art. 46. Observarea încălcării prevederilor prezentului regulament se poate face de către cetățeni care notifică Autoritatea Publică Locală ( Primaria comunei Sadu) , prin orice mijloace: telefon, e-mail, fax, adăugând și dovezi (filmări, fotografii, etc).

Art. 47. Prevederile Regulamentului se aplica unitar, cu exceptia competitiilor sportive organizate sub egida federatiilor de resort, conform legislatiei in vigoare, cu obligativitatea prezentarii cu cel putin 30 de zile inaintea evenimentului a hartilor cu traseul propus, traseu utilizat doar pentru competitia in cauza, ce nu face obiectul Anexei 1.

Art. 48. Prevederile prezentului Regulament se completează cu cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 49. În desfăşurarea activităţilor pentru aplicarea Regulamentului, Administrația Publică Locală poate solicita sprijinul unor asociaţii profesionale şi al unor conducători de autovehicule, care consimt să participe voluntar la acestea, conform legii, sau sprijinul altor autoritati/institutii publice, în calitate de agenţi constatatori.

Art. 50. Traseele permise trebuie sa nu intersecteze traseele turistice omologate pentru a evita orice degradare a acestoora si in primul rand pentru a evita un posibil accident. In cazul unei astfel de intamplari administratorul rasunde legal prin dovedirea masurilor luate.

Art. 51. Evenimentele sportive trebuie sa respecte normele de mediu si de protejarea a faunei din zona.

Art. 52. Notificarea ocoalelor silvice si reprezentantilor operatorilor de vanatoare pentru a evita suprapunerea lucrarilor si interventiilor in cadrul acestor trasee

Crearea unui sitem de informare corect si complet cu privire la zonele agreeate pentru enduro care sa fie pus la dispozitie atat pensiunilor cat si la fata locului.  De asemenea se pot crea aplicatii mobile si site-uri informative care se explice clar regulamentul si zonele in discutie

Art. 53. Ca masura de verificare a respectarii traseelor se pot pune la dispozitie trackere GPS care sa fie montate pe motor si recuperate la finalul turei. Traseul GPX poate fi analizat si in cazul depasirii zonei mentionate se pot aplica amenzi.

Art. 54. Colaborare si notificare a jandarmeriei montane cu privre la aceste trasee pentru asigurarea bunei desfasurari a activitatii

Art. 55. Notificarea salvamont pentru o buna cunoastere a zonei in cazul necesitatii unei interventii

 

Anexa 1- Trasee turism de aventură

 

 

 

 

 

 

Anexa 3 – Elemente de identificare a îndrumătorilor de turism de aventură