Portul bărbătesc
Din vremurile cale mai îndepărtate, portal sădenesc fie bărbătesc, fie femeiesc cu aspectul său specific local, a cunoscut în evoluţia lui înnoitoare, îmbunătăţiri spre mai deosebit și mai frumos, pe măsură ce materialul din care el era confecţionat avea o calitate superioară.
Astăzi, hainele portului lor, în special hainele purtate în zilele de sărbătoare, sunt lucrate cu atâta grijă și cu atâta migală și înflorate cu atâta măiestrie de artă, încât uimesc și impresionează în mod deosebit pe toţi cei care le privesc.
Pe corp se îmbracă o cămașă făcută din pânză de cânepă sau din pânză de in, ţesută în război. Cămașaeste după model săliștenesc: prima parte, cămașa propriu-zisă cuprinde gulerul, cuptuhul, mânecile și clinii care sunt în număr de patru: doi, într-o parte și doi în cealaltă parte. Partea a doua, fusta cămășii, estecusută de cămașa propriu zisă prin încreţituri ca să fie cuprinsă în lărgimea ei.
Modelul cămășii săliștenești prezintă caracteristici deosebite de modelul vechi sădenesc, prin aceea că giulgiul find mai lat decât pânza ţesută în casă, a redus numărul clinilor la patru, care sunt și mai scurţi până în talie și sunt și mai înguști.
Părţile de sus ale clinilor late de 8 cm, sunt cusute de pânza mânecilor și de laturile de jos ale broaștei. Partea de jos a clinilor are o lățime de 14 cm. Partea din faţă e comună cu cea din spate, la mijlocul căreia este gura cu despicatura pentru îmbrăcat și dezbrăcat. Mânecile, care au o lăţime apreciabilă da 56 cm, sunt cusute atât de partea din faţă cât și de cea din spate, acoperind umerii și de care sunt cusuţi clinii și laturile de sus ale broaștei, la vârful căreia se încheie mâneca; de jur împrejurul mînecii sunt cusute „peniţe” după modelul ales. Același model de peniţe este cusut la gura cămășii și în jurul deschizăturii ei. De regulă din laturile gulerului, cam din dreptul umerilor spre spate este cusut alt model de peniţe mai mici și mai simple, deoarece aceste peniţe nu sunt expuse vederii direct, fiind acoperite de gulerul laibărului (vesta) sau de pieptar. Gulerul este lucrat separat cu model, cusut cu arnici negru și punctat însă cu fir metallic galben. Se coase între giolgiul cămășii și cuptuh, se încheie cu babă și cârlig, dar de babă și cârlig se agaţă un șnur negru ce atârnă de-a lungul deschizăturii cămășii, terminat la capete cu doi ciucurași făcuți din bobin negru cu fi r metalic, galben.
Pe partea din față a cămășii, sub deschizătura ei, sunt cusute în poziţie verticală cu același arnici negru niște înfl orituri sub forma de râuri. Ele sunt aproape lipite unele de altele dar de modele diferite și mărunte pe o lungime de cca 7-8 cm și o lăţime de cca 3 cm. Aceste modele de râuri sunt încadrate de același model de peniţe de la mâneci și de la guler. Peste cămașa se îmbracă laibărul sau pieptare din piei de oaie lucrate de meșteri cojocari care le înfloreau cu modele cusute.
Portul femeiesc
Este compus din iie, care prin înfloriturile ei, prinîmpodobirea ei deosebită, scoate în evidență priceperea, talentul și vrednicia aceleia care opoartă. Ea este alcătuita din trei părți: pieptul,spatele și mânecile.Materialul din care este făcută o iieeste din cel mai fin șifon din bumbac. Confecționarea unei ii cere o grijă, o atențieși o muncă încordată. Dintre podoabele ei,umbrejiile se impun la prima vedere;patruși cinci umbrejii pe piept și pe mâneci trei.Umbrejiile sunt cusute vertical, pornind dela încreţiturile gulerului. Cele de pe piept sunt cusute până aproape de talie, iar cele de pe mâneci sunt cusute pe toata lungimea lor.
Gulerul iilor de fată este lucrat integral, cu un singur model ales după gust și lucrat cu migală, dar și cu măiestrie și se încheie în faţă sub bărbie, cu baba și cârlig, deasupra deschizăturii iiei, necesară îmbracării și dezbrăcării ei. Partea din faţă a gulerului se numește „ciupag” iar partea gulerului din spate se numește „beată”.Spre deosebire de „beată”, „ciupagul” pe lângă modelul cusut cu arnici negru, mai esteîmpodobit și cu model cusut cu fir metalic auriu. Beata este lucrata mai simplu cu un model cusut ori cu arnici negru, sau galben.
Mânecile iiei au în dreptul paniului mâinii un cerculeţ format din încreţiturile giolgiului mânecii. Pentru rezistenţa acestui cerculeţ este cusut un model cu arnici negru de regulă în zig-zag.
Acestui cerculeț i se zice „ciupăgel”.Îl ajută la sufl ecatul mânecii iiei după necesităţi. De la ciupăgel pornesc „fodorii”, lungi de cca 10 cm. Fodorii sunt tiviţi de jur împrejur cu niște modele de colţișori lucraţi cu bobin negru. De la tivitura fodorilor sunt aplicaţi colţii (dantele) lucraţi în diferite modele tot cu bobin negru. Iia este încinsă pe talie de o rochiţă strâmtă a cărei lărgime nu depășește 1 – 1,25 m, iar lungimea ei este până deasupra genunchilor. Este făcută tot din giolgiu și la tivul de jos are cusută o dantelă (colți). Peste această rochiţă este îmbrăcată fusta (peste iie) până în dreptul taliei. Ea dispune de un „bint” (cordon) care este atât de larg, cât este talia de groasă a persoanei care o poartă.
Fusta are o lărgime apreciabila de la 2,80 m până la 4 m. Pentru aceasta, pe părţile laterale ale corpului care o poartă atât pe cel din dreapta, cât și pe cel din stânga, sunt făcute cute (încreţituri) ca în felul acesta să poată fi cuprinsă în toată lungimea bintului. În faţa și în spate nu sunt cute pentru că aceste părţi sunt acoperite cu șurte. Atât rochiţa cât și fusta sunt strânse cu bertele lungi de cca 1,65 m, atât ca să se petreacă talia de două ori. Peste bertele – care pot fi tricolore sau cu modelul în care predomină mai mult albastrul închis – sunt încinse șurțele.
Șurțele brodate;pe cele două laturi ale șurţelor, iar la șurgul din spate și pe latura de jos se imprimă un model înfl orat care este cusut cu mătase vegetală neagră, dupa care postavul din conturul modelului este decupat. Șurţul din faţă este mai lat decât cel din spate.
Tineretul feminin poartă la costumul naţional în duminici și sărbători șurțele brodate nu numai pe laturile lor ci și în locul celor două rânduri înfl orate de la șurțele mai vechi.