Coliva

De sute de ani, acest desert delicios care se pregătește de obicei în amintirea celor trecuți în neființă, a fost o desfătare pentru copii și o amintire frumoasă din copilărie pentru cei mari. Așa cum Marcel Proust, în romanul fluviu „În căutarea timpului pierdut” declanșa o întreagă serie de amintiri din copilărie prin înmuierea unei simple madlene în ceai, tot așa mirosul sau gustul colivei ne poartă pe noi pe toți în vremea când cu nerăbdare așteptam minunea din grâu fiert cu coajă de portocale, zahăr, nucă și cacao, care,  ne transpune în lumea dulce fără griji a copilăriei. Memoria gustativă a colivei ne declanșează  memoria afectivă amintiri despre oameni, locuri, fapte care ne-au rămas adânc înscrise în suflet. Iată, coliva de la Sadu, pregătită de o bunică, alături de nepotul ei care peste timp va avea amintiri frumoase legate de bunica și de un gust atât de simplu, dar atât de drag sufletului.

Ouăle roșii

Prezența ouălor roșii în tradiția oamenilor are o istorie ce se pierde în negura vremurilor și se practică primăvara ca simbol a renașterii. Ouăle de Paști, potrivit tradiției, erau adunate din cuibar în miercurea din a patra săptămâna a Postului Mare, numita și „miercurea Paresimilor”. Vopsirea ouălor se realizează în Joia Mare, se spune că ouăle vopsite în această zi nu se strică tot anul. Există o anumită procedură privind înroșirea ouălor: se spală, se clătesc, se lasă să se usuce și apoi se scufundă în vopseaua pregătită. Măiestria gospodinei se demonstrează prin încondeierea ouălor (în unele regiuni ale țării) sau prin vopsirea lor cu flori prin aplicarea unor frunze verzi pe ou și apoi îmbrăcarea lui într-un ciorap și apoi scufundarea în vopsea. După ce ouăle au fiert și s-au colorat, se scot din apă se dezbracă de ciorap și de frunză și se unge cu ulei sau slănină pentru a strălucii.  Fie ca sădenii să își amintească cu plăcere și bucurie  de frumusețea acestei tradiții românești și să o transmită generațiilor viitoare.